Buziaș

 

Buziaș este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Localitatea a fost menționată pentru prima dată de către Carol I al Ungariei într-un document din 1321. A fost declarat oraș în 1956.

Orașul este situat în vestul României, la 30 km de municipiul Timișoara și 23 de km de municipiul Lugoj, de ambele fiind legat de drumul județean DJ 592 și de calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj.

Staţiunea balneoclimaterică Buziaş se găseşte la est de Timişoara, pe terasa superioară a râului Timiş, la poalele Dealului Silagiului, într-o regiune de tranziţie între câmpia Banatului şi dealurile vestice. Altitudinea staţiunii este de cca. 130 m deasupra nivelului mării.

Principalele căi de acces spre staţiune sunt cea rutieră şi cea feroviară. Pe cale aeriană, se poate ajunge la Buziaş prin aeroportul internaţional de la Timişoara.

Calităţile curative ale apelor minerale de la Buziaş au fost sesizate pentru prima dată de oficialităţi în 1805, deşi locuitorii din regiune apreciau de mult timp izvoarele naturale de aici. Implicarea autorităţilor face ca în cele două secole ce urmează dezvoltarea comunei şi mai târziu a oraşului Buziaş să fie legată de apele minerale din localitate. În anul 1811 s-a inaugurat primul sezon balnear, urmând ca în 1819 Buziaşul să fie declarat localitate balneară. Existau deja la acea dată 5 izvoare de apă minerală şi instalaţii de cură. La 1838 este angajat la Buziaş primul medic balneolog, Gheorghe Ciocârlan.

 

Staţiunea balneară Buziaş a continuat să se dezvolte, o serie de facilităţi fiind date în folosinţă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1850 se finalizează lucrările la primul hotel din Buziaş, Grand Hotel, iar în anii ce urmează sunt ridicate alte noi construcţii. În 1875 se construiesc pavilioanele în jurul izvorului Iosif şi izvorului Mihai şi colonada ce leagă sursele minerale cu Cazinoul, spaţiile de cazare şi sala de spectacole; în aceeaşi perioadă se transformă clădirea băilor calde într-o formă modernă, semicirculară. În 1893 se introduce energia electrică în hoteluri iar în 1896 este inaugurată calea ferată Timişoara-Buziaş. În 1907 este dată în folosinţă fabrica de îmbuteliat ape minerale.

Staţiunea a fost naţionalizată în 1948, în deceniile ce vor urma statul român făcând o serie de investiţii atât în infrastructură (canalizare, alimentare cu apă), cât şi în direcţia creşterii capacităţii de cazare şi de tratament. După 1976 se construiesc şi se dau în folosinţă noile hoteluri din staţiune – Hotel Buziaş, Hotel Silvana, Hotel Silagiu, Hotel Parc şi Complexul Balnear Timiş.

Astăzi la Buziaş există şapte izvoare de apă minerală, şase dintre acestea fiind exploatate în scop terapeutic, al şaptelea fiind exploatat în scop comercial, în vederea îmbutelierii. Apele minerale de Buziaş au o compoziţie chimică bogată în dioxid de carbon, fier, calciu şi bicarbonat de calciu, magneziu. Gazul carbonic în apa de Buziaş are o concentraţie de 2,4 g/l.

Pot fi vizitate diferite obiective turistice din împrejurimi – muzeele şi monumentele istorice din Timişoara sau Lugoj, casa memorială Traian Vuia din localitatea cu acelaşi nume, ruinele cetăţii medievale Marginea, muzeul etnografic al şvabilor de la Giarmata. În zonă au loc festivaluri populare periodice, cum sunt Festivalul tinerilor meşteşugari (Făget, luna mai), Festivalul de muzică populară La curţile dorului (Făget, luna iunie) sau numeroasele manifestări de acest gen organizate la Timişoara şi Lugoj pe tot parcursul anului.


Taguri:

 
 
 

1 Comentarii

 
  1. [...] potrivită pentru agrement, cât şi pentru cei pasionaţi de pescuit. La 30 km spre vest se află staţiunea balneoclimaterică Buziaş. La 45 km spre nord-est se află Valea lui Liman, mănăstirea Româneşti şi peştera cu acelaşi [...]

 

Lasati un comentariu