Cetatea de Scaun a domnitorului Stefan cel Mare – Suceava

 

Situata pe latura de est a orasului Suceava, judetul Suceava, Bucovina, Romania, Cetatea de Scaun domina atat o buna parte din oras, cat si lunca raului Suceava. Desi Suceava a fost timp de aproape 200 ani resedinta voievodala si principal centru militar, al tarii, exercitind o puternica impresie asupra contemporanilor, totusi, de la acestia nu ne-au ramas marturii despre inceputurile cetatii si nici vechile letopisete nu pomenesc nimic despre existenta fortificatiei.

In stricta ordine cronologica, cea mai veche mentiune a numelui Suceava e cea din 10 Februarie 1388, din actul dat de Petru I Musat in legatura cu imprumutul pe care i-l ceruse regele Poloniei, lasand drept garantie domnului moldovean Pocutia. In act e vorba de Cetatea Sucevei.

Fortul musatin este de plan rectangular, cu dimensiunile de cea 36×40 m, cu laturile egale, doua cate doua (latura de est de 40 m, latura de sud de 36 m). Grosimea zidurilor atingea circa 2 m. Puterea de aparare a cetatii era sporita prin ridicarea unor turnuri patrate, cu latura de 4 m, dispuse exterior atat pe mijlocul fiecarei laturi, cat si cite unul la fiecare colt al cetatii. Zidurile au fost lucrate din piatra nefasonata, asezata la exterior in randuri regulate, cu miezul din umplutura de piatra legata cu mortar hidraulic, in care se mai punea piatra si caramida sfaramata. Pentru a se evita fisurarea zidurilor in urma tasarii, s-au intrebuintat barne din lemn de stejar, bagate in masa de zidarie. In cetate se intra printr-o poarta de forma semicirculara, cu raza de 1,5 m, amplasata pe latura de sud. Santul de aparare, sapat numai pe latura de est, la cea 4 m de zidul fortului, avea adancime variabila (in jur de 10 m).

In epoca lui Alexandru cel Bun, in scopul apararii intrarii, s-a construit in dreptul acesteia, pe latura de sud, un zid asezat paralel cu zidul cetatii. De asemenea, s-au executat lucrari de pavare a curtii interioare si a cailor de acces spre cetate. O data cu cresterea pericolului otoman si cu intrebuintarea tot mai frecventa a unei noi tehnici militare, artileria, se impunea regandirea fortificarii cetatii si ridicarea unui zid inconjurator, care sa permita, concomitent cu largirea suprafetei intregii fortificatii prin crearea curtii exterioare, abaterea fortului propriu-zis de sub amenintarea tunurilor.

Voievodul, care intelege necesitatea cresterii capacitatii de aparare a Moldovei in fata pericolelor care o amenintau si care decide construirea unor noi cetati, din piatra sau pamint, cat si intarirea celor existente a fost Stefan cel Mare (1457 – 1504). Astfel, prin amploarea modificarilor facute la cetatea de la Suceava, Stefan cel Mare devine al doilea ctitor al ei.

 

Lucrarile intreprinse la Cetatea de Scaun de la Suceava s-au efectuat in doua etape.

In prima etapa, anterioara anului 1476, se astupa vechiul sant de aparare de pe latura de est, apoi se construieste, aproximativ la 20-25 m de zidul fortului musatin, un zid de incinta, lat de 2 m. Tot atunci se executa noi modificari si compartimentari in interiorul cetatii. Cea mai mare parte a camerelor era destinata soldatilor. Pe latura de rasarit, care se pare ca a avut trei niveluri, se aflau incaperile destinate voievodului si familiei sale, cand locuia in cetate.

Cetatea de la Suceava, modificata si intarita in timpul domniei lui Stefan cel Mare, este asediata in vara anului 1476 de ostile turcesti, conduse de sultanul Mahomed al II-lea. O frumoasa stema cu pisanie, din pacate fragmentara, a fost descoperita in anul 1971, cu prilejul lucrarilor e restaurare. Stema, datand din septembrie 1476, se pare ca a fost pusa pentru a aminti lucrarile de refacere intreprinse dupa asediul din anul 1476.

Grija aratata fata de puterea de aparare a cetatii face ca aceasta sa fie una dintre cele mai puternice fortarete ale Moldovei. In anul 1538, boierii moldoveni, nemultumiti de politica autoritara a voievodului Petru Rares (1527-1538; 1541-1546), un alt fiu al lui Stefan cel Mare, intruniti la Curtea din Badeuti, in frunte cu hatmanul Mihu si logofatul Trotusan, decid sa predea cetatea sultanului Soliman Magnificul, care il instaleaza domn pe un nepot a lui Stefan cel Mare, crescut la Istanbul, Stefan, poreclit Lacusta (1538-1540).

Dupa anul 1538, rolul cetatii de la Suceava scade treptat, batrana fortificatie devenind scena unor episoade tragice.

Astfel cetatea de la Suceava a fost prefacuta, dupa cum spunea Nieolae lorga, intr-un cuptor urias, rug al maririi noastre cele vechi.

In ultimul an de domnie al lui Duca Voda (1684), a avut loc un puternic cutremur.

Veacurile care s-au scurs de la parasirea Cetatii de Scaun si pana astazi au insemnat, pentru o anumita perioada de timp, fie o neglijare si parasire a acesteia, fie, mai ales dupa 1951, initierea unei intense munci de cercetare arheologica, de protejare, consolidare si restaurare partiala a cetatii, in sensul acesta vizitatorul aflat in trecere prin Suceava mai poate inca admira, dupa scurgerea a 600 de ani, zidurile fortului musatin din perioada lui Petru I Musat si Alexandru cel Bun (unele incaperi refacute de Stefan cel Mare si Ieremia Movila), de forma patrulatera, cu inaltimi ce depasesc 10-15 m. Pe latura de est s-a conservat in conditii bune paraclisul cetatii refacut de Stefan cel Mare. Tot din timpul acestui voievod s-au mai pastrat pina in zilele noastre cele doua pinze de ziduri adosate, ce protejau fortul musatin pe cele trei laturi ale sale.


Taguri:

 
 
 

1 Comentarii

 
  1. [...] al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în [...]

 

Lasati un comentariu