Mănăstirea Agapia – Neamt

 

Manastirea Agapia este situata la 9 km de orasul Targu Neamt,judetul Neamt, Moldova, Romania, la 43 km de orasul Piatra Neamt si la aproximativ 7 km de DN 15. Asezamantul monahal de la Agapia este format din 2 complexe de cladiri: Agapia Veche, ce a fost ridicata in anul 1585 de Petru Schiopul si Agapia Noua, construita din banii Hatmanului Gavril in anul 1642, fratele domnitorului Vasile Lupu si refacuta de domnitorul Sutu dupa incendiul din 1821.

Manastirea Agapia a fost construită în anii 1642-1644 si sfintită la 12 septembrie 1647, de Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în prezenta domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost pictată la interior de Nicolae Grigorescu. În incinta mănăstirii se găseste un muzeu de artă medievală si religioasă, o bibliotecă cu un patrimoniu de peste 12.000 de volume.

De la Văratic se ajunge la  Mănăstirea Agapia fie pe scurtătura tăiată prin pădure către nord, trecând prin Filioara (DC 168), fie revenind în şoseaua naţională, pentru ca după 4 km să ne îndreptăm spre vest pe DJ 155 D, fie pe un drum forestier de un pitoresc deosebit.

 

Mănăstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate monumente din această parte a ţării, căutat de un mare număr de vizitatori dornici să vadă o străveche vatră de credinţă şi cultură, dar şi un nepreţuit tezaur de artă, unic prin capacitatea sa de a dezvălui specificul şi originalitatea spiritualităţii româneşti.

Puţini ştiu însă că începuturile acestui vestit aşezământ monastic, ce izvodeşte parcă din peisajul mirific pe care-l desfăşoară Muntele Muncelu, Dealul Mare şi Dealul Crucii, sunt strâns legate de existenţa unui schit ce-a dăinuit până astăzi, la o distanţă de aproximativ 2 km, într-o poiană ce te îmbie la popas pe poteca de peste munte care leagă valea Agapiei de valea pârâului Secu.

Tradiţia, consemnată şi în unele vechi manuscrise, a păstrat numele sihastrului Agapie care, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi ridicat împreună cu ucenicii săi o bisericuţă de lemn pe locul astăzi numit “Livada părinţilor”. Numele acestui monah, care în limba greacă înseamnă “drag”, “dragoste” (faţă de aproape), s-a transmis nu numai obştii isihaste pe care a condus-o, ci şi munţilor din jur, pârâului şi mai apoi aşezării din vale.


Taguri:

 
 
 

0 Comentarii

 

Lasati un comentariu