Mănăstirea Bisericani – Neamt

 

La 12 km.vest de Piatra Neamt aproape de satul Scaricica, jud. Neamt, Moldova, Romania,  se afla Sfanta Manastire Bisericani cu hramul Buna Vestire ctitorita de Stefanita Voda unde s-au nevoit Cuviosii Iosif si Chiriac,trecuti in randul sfintilor. Manastirea a fost reinfiintata in anul 1990 de Prea Fericitul Daniel Patriarhul Romaniei,pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Aici se pastreaza “Sfanta Icoana Facatoare de Minuni din Stejar”.
Este situatã pe soseaua PiatraNeamt –Bizac. Drumul in urcare, cu multe serpentine, este o deosebitã frumusete avand Valea Bistritei pe dreapta, dupã care urmeazã lantul muntilor acoperiti cu codri de conifere. Asezãmantul este construit in zona muntelui Pietrosu, la 650 m altitudine, 2 km mai jos se aflã satul Scãricica, iar la 5 km sud de mãnãstire este comuna Viisoara. In sec. al XV-lea, in zonã s-au nevoit multi schimnici, fapt pentru care in toponimia locului se pãstreazã panã azi nume de cãlugãri precum: Muntele lui Simion, Muntele Averchie.
Scurt istoric: Ieroschimonahul Iosif Sebastian de la mãnãstirea Bistrita, a plecat la Sf. Mormant al Domnului dupã care a devenit pustnic vestit in pustiul Iordanului. In jurul lui s-au adunat incã 15 cãlugãri romani si doi greci, trãind in rugãciune in pesteri din Valea Iordanului. Nãvãlind arabii in Tara Sfantã, Cuviosul Iosif si-a luat ucenicii si s-a intors la Bistrita dar, negãsind aici linistea necesarã vietii spirituale, s-a retras pe un munte inalt din apropiere (care s-a numit Muntele lui Iosif, iar mai tarziu Muntele Bisericanilor). Cuviosul Iosif a inãltat o bisericã in 1492 care mai tarziu a fost numitã „Schitul Bisericani”, adicã al evlaviosilor pentru cã monahii se rugau neincetat cu post si lacrimi. Cuviosul Iosif a organizat randuiala slujbei neintrerupte, impãrtind cãlugãrii in trei cete, fiecare ceatã slujind trei ore, dupã modelul mãnãstirii Studion din Constantinopol. La vremea aceea, era singura mãnãstire cu aceastã ranuialã din tara noastrã. La Bisericani au fãcut imbunãtãtiri si au dãruit scumpe odoare logofãtul Pãtrascu, Basotã si sotia sa, Grozava, in 1627, Toma Postelnicul si sotia, Iftimia, Dumitrascu Stefan, marele logofãt si sotia sa Maria in 1631, ca si Dumitrascu Buhusi cu Ileana si Dumitrescu Soldan.

 

Au ajutat cu mari averi ridicarea unor ziduri puternice in jurul mãnãstiri, cu tunuri de apãrare pe fieare colt. Tot ei au rezidit trapeza si au renovat pridvorul. Inflorirea la care a ajuns schitul in sec. XVII, a fãcut ca acest sã devinã mãnãstire. In 1821, in vremea Eteriei, mãnãstirea a fost prãdatã, dispãrand multe din vechile odoare ctitoresti, iar cate au mai rãmas au fost topite si refãcute in lucrãri noi de staretii: Veniamin si Nocon Arinescu, intre 1838-1854. In 1885 partea vesticã a mãnãstirii devine penitenciar panã in 1900 cand s-au dãramat zidurile si puscãriasii au fost dusi la mãnãstirea Pangãrati.

Din anul 1911 in incinta fostei mari mãnãstiri, in partea vesticã, s-a organizat un sanatoriu TBC, iar din 1920 acesta s-a extins, ocupand cele trei clãdiri etajate aflate la S, SE si SV de bisericã. Extinzandu-se spitalul, majoritatea cãlugãrilor au plecat, iar mãnãstirea a redevenit schit in 1920 apartinand de mãnãstirea Bistrita. Din ceea ce a fost odinioarã n-au rãmas decat o bisericã pãrãsitã si amintirea timpurilor in care cei de demult puneau multã vrere si simtire crestineascã. Dupã 1974 protosinghelul Atanasie Cismasul a continuat aici viata monahalã, tinand slujbe in bisericã sãrbãtorile, iar vinerea, la iconita aflatã in mica capelã, construitã la 30 mai 1898 de Constantin Andreescu din Piatra Neamt, aflatã la cateva sute de metri mai jos de biericã. Langã aceastã micã capelã este si o casã in care in 1996 mai trãia incã cuviosul Atanasie. In 1991 Daniel Mitropolitul Moldovei si Sucevei ridicã schitul la rang de mãnãstire, devenind independentã. In locul pãrintelui Atanasie ajuns in varstã inaintatã si bolnav, este numit staret in 1993 Protosinghelul Serafim Mihali, care incepe sã facã unele reparatii, sã construiascã unele chilii si un grajd.
Date tehnice in constructia bisericii: Constructia este din zid de piatrã in formã de cruce, cu interiorul impãrtit in altar, naos, pronaos, la care se adaugã pridvorul inchis, construit mai tarziu. Altarul este luminat de o fereastrã pe zidul estic. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat in stil baroc. Naosul si pronosul primesc luminã de la cate o fereastrã la sud, cele din nord fiind acoperite. Absidele naosului sunt largi si adanci. Naosul este delimitat de pronaos prin arcada care sustine bolta. Pe naos este or turlã mare deschisã, circularã in interior si octogonalã in exterior, luminatã de 4 ferestre. In partea superioarã are firide nepictate. Pridvorul are o fereastrã la vest si alta la sud. Intrarea se face prin partea sudicã pe o usã veche metalicã, joasã. Din pridvor in pronaos se intrã printr-o deschidere mare fãcutã in zid. Pe pridvor este turnul clopotnitei, masiv, in formã pãtratã, deformat la colturi. Pardoseala este din piatrã.


Taguri:

 
 
 

1 Comentarii

 
  1. [...] situata in comuna Pangarati, judetul Neamt, Moldova, Romania, apropierea manastirilor Bistrita, Bisericani si in drumul spre manastirea Petru [...]

 

Lasati un comentariu