Mănăstirea Feredeu- Arad

 

Mănăstirea Feredeu se află la poalele munţilor Zărandului, la 30 de km de Arad în apropiere de Şiria si este asezata pe un deal, la altitudinea de 427 m. Acest aşezământ monahal de la Feredeu este menţionat pentru prima dată în urma cu mai bine de 215 ani, când în imediata apropiere a locului unde a fost înălţată mânăstirea, se afla un schit cu un paraclis, lângă un izvor cu apă făcătoare de minuni. Mânăstirea e ridicată lângă izvorul cu acelaşi nume, care e renumit pentru apa sa vindecătoare.

Dupa unele informatii care sau transmis din generatie în generatie, rezulta, ca schitul, acest asezamânt monahal, a existat si în perioada anilor când o buna parte din teritoriile de pe Valea Muresului Inferior, din Banat precum si din Tara celor trei Crisuri sau aflat sub stapânirea turcilor pâna în jurul anilor1699 când a fost încheiata Pacea de la Karlowitz. În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trait un calugar pe numele Filimon, care a fost ucis de catre turci înainte sa paraseasca aceasta regiune, pentru faptul ca de nenumarate ori a cerut cu crucea în mâna ridicata de-asupra capului cotropitorilor pagâni sa paraseasca aceste meleaguri.

Preotul  Nicolae Bîru din Covăsânţ a avut iniţiativa refacerii schitului în acelaşi loc unde a mai existat odată un schit care a fost distrus, rămânându-i numai ruinele şi obiceiul de a pelerina aici. Demersurile pentru construirea paraclisului au început încă din 1926, iar piatra fundamentală s-a aşezat numai în Sâmbăta Mare din anul 1931, ca simbol al patimilor şi al Învierii.

 

În data de 9 iunie 1932 paraclisul de la Izvorul Feredeu a fost sfinţit de Episcopul Aradului şi începând din această dată poartă numele de schitul „Sfântul Gheorghe” Feredeu.

În anul 1959, din cauza vremurilor foarte grele, acest aşezământ a fost desfiinţat în mod abuziv, aceeaşi soartă împărtăşind multe schituri şi mânăstiri din ţară. O nouă etapă din viaţa bisericească de la Schitul Feredeu a început în anul 1986 când Prea Sfinţitul Episcop Timotei Seviciu împreună cu părintele Ilarion Tăucean- care a fost numit stareţ, au demarat lucrările de reparaţii, renovare şi refacere a bisericii şi a paraclisului.

Noua biserică are forma unei cruci, fiind compartimentată cu altar, naos, pronaos şi pridvor închis, iar catapeteasma a fost confecţionată din lemn masiv de stejar sculptat. Faţadele exterioare a lăcaşului religios sunt tencuite şi vopsite foarte simplu în culoarea albă. Concomitent au mai fost construite o serie de clădiri anexe, clădirea stăreţiei compusă dintr-un număr de patru încăperi, o clădire cu parter, un etaj şi un coridor, unde au fost amenajate la fiecare nivel un număr de opt chilii. De asemenea, au fost construite două clădiri în formă de trapez, una de dimensiuni mai mari, iar cea de-a doua de dimensiuni mai reduse, unde a fost amenajată şi o bucătărie, precum şi o altă clădire cu încă două chilii.


Taguri:

 
 
 

0 Comentarii

 

Lasati un comentariu