Mănăstirea Nicula

 

Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord, judetul Cluj, Romania. Aici s-a aflat renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana în Castelul Kornis de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj

Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 indulgență plenară pelerinilor care călătoresc la Mănăstirea Nicula în sărbătorile mariane 15 august (Adormirea Maicii Domnului – Sfântă Mărie Mare) și 8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului – Sfântă Mărie Mică).

Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată între anii 1875 și 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaș statutul de sanctuar marian.

Prin intermediul școlii de meșteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-și originea în Boemia, Austria și Bavaria, zone în care tradiția manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu religiozitatea populară catolică. Între artiștii mai cunoscuți care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann și Karl Müller.

Disputa asupra autenticității icoanei

În 1936 episcopul Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana spre păstrare călugarilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni). Aceștia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul Renașterea, nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea “uniaților” (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat “Baza pelerinajului de la Nicula” era aceea că “cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană”, iar originalul s-ar afla la Biserica Piariștilor din Cluj.

Vasile Chezan, tatăl unuia din călugării arestați în 1948, a salvat icoana primită de la Iuliu Hossu, zidind-o într-unul din pereții casei sale. În 1964, în pragul morții, a refuzat să-și părăsească domiciliul și s-a rugat spre un perete, ceea ce l-a făcut pe starețului ortodox al mănăstirii, Serafim Măciucă, să bată în zid și să descopere acolo icoana și o ladă cu obiecte de cult. Icoana a fost adusă la mănăstire și la numai câteva zile a fost luată de autoritățile comuniste. La rugămintea episcopului ortodox Teofil Herineanu icoana a fost pusă în capela Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului. În anul 1991 a fost restaurată defectuos la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, după care a revenit la mănăstirea Nicula.

Potrivit datelor existente icoana a fost dăruită călugărilor de la Nicula de către nobilul Ioan Cupșa în anul 1681.

Disputa asupra dreptului de proprietate al mănăstirii

În 1948 mănăstirea greco-catolică a fost închisă. Călugării bazilieni au fost arestați în octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii. Ieromonahul Leon Man, starețul mănăstirii, a fost întemnițat de comuniști și a murit în închisoare.

În 18 decembrie 1948 autoritățile comuniste au instalat la Nicula primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați, județul Neamț.

Ca urmare a refuzului călugărilor ortodocși de a restitui mănăstirea, Episcopia de Cluj-Gherla a inițiat după 1989 un proces pentru recuperarea lăcașului de cult. Pe motiv că instanțele din Transilvania ar putea ține partea greco-catolicilor, cauza a fost strămutată la Tribunalul Bacău, pe rolul căruia se află în prezent.


 

 

 

Taguri:

 
 
 

1 Comentarii

 
  1. [...] Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca, situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2 in cladirea cunoscuta si drept Casa Petrechevich-Horvath este continuatorul primei asociatii muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, infiintata la 23 noiembrie 1859, dispunand de colectii bogate de de antichitati, mineralogie, botanica, o pinacoteca, o colectie etnografica si zoologie. Societatea Muzeului Ardelean a reusit sa constituie o colectie de peste 24.000 de piese arheologice, numismatice si alte piese din diverse domenii cum ar fi botanica, zoologie sau mineralogie. Aceste colectii au fost preluate de universitatea clujeana odata cu infiintarea ei, in 1872. Din 1929 colectia de antichitati a trecut la Institutul de Studii Clasice, insa deoarece lipsea un spatiu adecvat, colectia a suferit mai multe mutari, in final ea stabilindu-se definitiv in 1937 in incinta actuala din str. Daicoviciu. Colectia etnografica si pinacoteca vor sta la baza infiintarii altor doua muzee clujene, Muzeul de Arta si Muzeul de Etnografie. [...]

 

Lasati un comentariu