Muntii Vrancei – Valea Narujei

 

Muntii Vrancei – Valea Narujei se afla localizati in apropierea localitatii Nistoresti, judetul Vrancea, Moldova, Romania.

Vrancea – taram ascuns si ocrotit de Subcarapatii si Muntii Vrancei, poate pe nedrept uitat de turisti. Un spatiu unde cine va incerca sa patrunda pe poteci si drumuri circulate sau mai putin batute va cunoaste satisfactii nebanuite. Daca Putna vranceana cu a sa cascada impresionanta te face sa te simti mai putin muritor exista acolo, in imparatia Zboinei Frumoase, un alt colt de rai, Cheile Narujei, cu caldarile sale (asemenea caldarilor Zabalei), cu cascade impresionante. In preajma le stau cetatile Misunei, splendida zamislire in gresie. Intr-acolo ne vom indrepta pasii, uitand de agitatia inceputului de vara.
Valea Narujei este o zona foarte frumoasa dar foarte putin cunoscuta din Muntii Vrancei. Aici se gasesc mai multe rezervatii naturale printre care Cheile Narujei 1, Cheile Narujei 2, Padurea Verdele, Lacul Negru (turbarie activa), Cascada Misina.
De la Focsani, urmand drumul medernizat inspre Depresiunea Vrancei si apoi spre rama muntilor cu acelasi nume ce o ocrotesc inspre vest, pe la Naruja si Nistoresti, pana la Vetresti – Herastrau sunt 65 km. Din comuna ce include si satele Podu Schiopului si Bradetu un drum forestier patrunde in lungul afluentului Zabalei, Naruja, inspre izvoarele pline de farmec si liniste.In satul Herastrau poate fi vizitata biserica din lemn, durata la anul 1870, renumita pentru cele patru icoane pictate in stil bizantin, pe lespezi de piatra. Pornim din sat (500 m altitudine), inspre vest. Dupa 1,5 km. ajungem la gura paraului Valea Neagra, iar mai sus – inspre dreapta – porneste (insotit de marcajul banda galbena) drumul ce urca prin preajma schitului Valea Neagra (monument istoric din 1746, numit si schitul Vrancei) inspre Varful Zimnicea. Dupa inca 1,25 km, tot la dreapta, urca drumul spre satul Bradetu, cocotat pe culmile de pe stanga Narujei. Treptat valea se ingusteaza. Dupa 2 km. de mers pe drum sosim la confluenta Narujei cu Paraul Secatura.

 

Puncul numi Botu Misunei adaposteste cateva case ale forestierilor. De aici, poteca marcata cu banda albastra urca spre culmea Misunei, inspre Vf. Zboina Frumoasa. De acum patrundem cu adevarat in munte. Valea se ingusteaza tot mai mult. Straturile de gresie, dispuse in pozitii parca nefiresti (inclinate sau orizontale, la foarte mica distanta) srang in chingi puternice apa zglobie. Ceva ne spune ca dupa desele schimbari de directie ne asteapta o surpriza. Si inr-adevar, la varsarea Paraului Misuna, in stanga drumului marcat cu punct albastru, se deschide o lume minunaa a microformelor de relief sculptate in gresie: chei inguste si intunecoase, marmite laterale, praguri si repezisuri, mici cascade, etc.

Abaterea pe care o facem din “drumul mare” ne va oferi momente unice de satisfacere a curiozitatii, dorintei de frumos si inedit. Putin in amonte, 15 – 20 de metri, se afla Caldarile Narujei (Cascadele Narujei). Peste cele trei praguri de roca cu duritati diferite din albia ingusta apa de culoarea turcoazului se arunca vijelioasa. Curgand cand pe patul de roca al unui veritabil jgheab stancos, cand despletindu-si undele pe latimea unor praguri, Naruja dovedeste ca lucrul sau nu este mai prejos fata de cel al Putnei, creatoarea cele mai frumoase cascade a Vrancei. Fagii prezenti in preajma albiei sau pe talazul drumului ne indeamna la un popas mai lung. Nu mult mai sus, din drumul forestier principal ce urca pe Valea Narujei inspre amonte se desprinde un altul, care, in panta accentuata sau curba de nivel, ne poarta spre sud, ajungand la obarsiile Misunei, la Cascada Boului (situata la circa 1000 m altitudine). De la capatul drumului forestier, pe poteci tainice, cei indrazneti pot urca direct spre Zboina Frumoasa (un varf de 1657 m), unul din “farurile” Muntilor Vrancei, de pe care se pot admira multe din cotloanele ascunse ale acestei zone. De astfel, de la Gura Balosului (afluent al Narujei) marcarea punct albastru urca in Culmea Zboinei, coboara apoi la Caldarile Zabalei si urca din nou poposind pe Vf. Lacauti (1777 m), binecunoscutul reper al Carpatilor Curburii. Daca dorim, puem sa urcam in sudul Narujei pentru a cunoaste si un al doilea sector se chei (mai inguste si mai spectaculoase). Ele incep in amonte de Gura Balosului si tin 3 -3,5 km. Drumul forestier, insotit de marcajul cruce albastra, urca aproape de firul apei (pe sub steiuri de gresie si marna dispuse impreuna si cu alte roci sedimentare, in pozitii structurale, uneori nefiresi, cutate sau redresate pana la verticala) fie in inalul versantului. Al doilea sector de chei ale Narujei si Lacul Negru (acumulare de alunecare ce adaposteste elemente de flora si fauna deosebite) fac parte dintr-o rezervatie naurala ocrotita de lege si de iubitorii naturii. Ca si primul sector de chei (inclusiv Caldarile Narujei si Cetatile Misunei) se ser ocrotite de noi toti. Inspre izvoare, drumul forestier urca in Saua Tisitei, usurand accesul in zona inalta a Muntilor Vrancei. Acolo, in preajma codrilor seculari de conifere, langa izvoare bogate si reci, puem pune cortul si priviin aina noptii luna plina sau puzderia de stele. Curand, in taieturile de arbori se va coace zmeura, pe care o iubeste atat omul, cat si ursul carpatin. Vantul aduce de pretutindeni miresmele aromate ale unor plante de munte, iar noi trebuie sa hotaram: mai ramanem inca o noape pe plaiurile vrancene, la foc de tabara si cantec de pasari sau ne retragem in ininsul depresiunii atat de populate.


Taguri:

 
 
 

0 Comentarii

 

Lasati un comentariu