Ocna Șugatag

 

Ocna Șugatag este un sat în județul Maramureș, Transilvania, România,. Este reședința comunei Ocna Șugatag.

Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag.

Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în anul 1355, iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a satului Giulești, a unui drum care ducea la ocnele de sare, folosite de maramureșenii care veneau aici să se aprovizioneze cu sare. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi.

Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare economică si socială.

La sfârșitul secolului al XIV-lea se trece la o exploatare permanentă a sării, în cadrul unor ocne organizate prin “Cămara Regală a Sării”. Din 1489 este atestată existența ocnei Paul Silvestru si a grupului de mine Ana-Iuliana și Elisabeta, care aparțineau domeniului regal.

 

Ocne propriu-zise de sare au apărut începând cu anul 1777.

Datorită dezvoltării industriei de exploatare a sării, statul habsburgic a adus la Ocna Șugatag mineri specializati, germani, polonezi, maghiari și cehi.

Documente atestă funcționarea între anii 1799-1822 a ocnei Bogdan, între anii 1802-1853 a ocnei Mihai (unde sarea era mai curată), iar din anul 1921 a ocnei Dragoș.

În anul 1896 la Ocna Șugatag erau deschise un număr de 3 ocne (active sau inactive).

În anul 1950, datorită infiltrațiilor masive de apă dulce, ocnele au fost închise, pe locul lor formându-se apoi, în cursul timpului, lacuri sărate.

Datorită izvoarelor minerale clororosodice și lacului sărat (format prin prăbușirea unor mine vechi de exploatare a sării), localitatea Ocna Șugatag este și stațiune balneară.

Obiective turistice: Rezervația naturală Pădurea Crăiasă” având suprafața de 44 ha și care se află la o altitudine medie de 485 m. Aici se găsesc câteva din cele mai impresionante exemplare de gorun din țară (din subspecia Stejar de Ronișoara) precum și zadă (larice) un conifer cu frunze căzătoare.


Taguri:

 
 
 

0 Comentarii

 

Lasati un comentariu